L’UOMO E LA BAMBOLA
Versi e musica di Mauro Geraci

Chi casu, chi abusu,
chi affruntu, chi
schifu,
mi sentu cunfusu,
non fazzu cchiù tifu.
M’indignu, mi scugnu,
mi sdignu, mi spagnu,
stu fattu vi dugnu,
vi cantu e mi lagnu!
C’era ‘m Palermu n’omu ‘ntiligenti,
seriu, gintili e di boni maneri
ma comu spissu nta li nostri genti
pi matri capitau ‘n carabbineri.
Pareva un masculazzu priputenti
e a so figghiuzzu comu un cammareri
lu cumannava e iddu era prjatu
di fari di so’ mamma lu surdatu.
Di la matina all’ottu
ci diceva:
«Mancia figghiuzzu tutti
sti cannola»
e a pranzu puru si
non nni vuleva
pasta chi sardi e
carni cu li ova,
cucuzzi e capunata pi
la cena
parmigiana, salami e mustazzola.
«Figghiu di mamma tò
sì lu giganti!»
e Pippineddu addivintò
elefanti!
Quannu ciusciò lu ciavuru d’aprili
so matri a Pippineddu ci parrau:
«Li fimmini pi tia sunnu crudili
resta cu mia - e poi l’accarizzau –
si tu mi lassi sula tu sì vili,
iu crepu» e Pippineddu allammicau
ed a li fimmineddi li videva
ballari mentri sò matri mureva.
Chi malu distinu,
chi matri rapaci,
pi chistu Pippinu
non trova cchiù paci.
Non trova nè amuri,
nè pilu e zitaggiu
ma un ghiornu ‘u
Signuri
ci desi ‘u curaggiu!
Nto misi ‘i lugliu di cavudu giustu
pinsau Pippinu: «Chiù non ci la fazzu?
A mari mi nni vaju cu tantu gustu
e tu mammuzza non ci rumpi ‘u cazzu.
Mi trovu na picciotta e poi m’arrustu,
non manciu nenti e ‘o suli mi la fazzu».
Com’un fuddittu curri ammenzu a strata
cchiù siccu si sintia ‘nta l’acchianata.
Dintra un negoziu di chiddi spiciali
vistu la notti a la tilivisioni,
comu si fussi n’aquila riali
trasiu e s’appujau nta lu banconi:
«La megghiu vogghiu, prestu, tali e quali,
assai cchiù bona di tutti li boni,
na bambula gunfiabili di bottu
e pi vunchiari a pompa d’u canottu».
Pippinu paga e curri
nta la spiaggia,
sc…sc... doppu menz’ura a
bambula era china,
la prova supra e
sutta e poi l’adagia
supra l’asciugamanu nta
la rina,
poi si stinnicchia a
latu e senza raggia
ci dissi nta l’aricchi
a vuci fina:
«Amuri t’attuppai lu
piricuddu
e qui non disturbiamo
propriu a nuddu!
Amuri miu di gumma senza pari
mai nuddu nni potrà cchiù siparari!
Cu tia pi sempri amuri vogghiu stari
ca tu mi dasti ‘a gioia di campari!
Amuri miu ti vogghiu maritari
megghiu di chiddi veri sì macari!
Amuri miu di plastica ciurita
cu tia la morti persi la partita!»
La bammula prestu
nni fu siquistrata
dintra la caserma
poi vinni purtata.
E chianci da sula,
Pippinu non senti,
dintra l'armadiettu
di quarchi tinenti.