PENTIMENTO D'ORLANDO

Versi e musica di Mauro Geraci


Non servi a nenti la mè Durlindana,
vogghiu l'infernu e non m'aiuta Diu,
sputu lu sangu e 'a vita torna 'nchiana,
iu stissu sugnu lu nimicu miu.

Orlannu sugnu, eroi di Roncisvalli,
ca 'nveci mi s'ammazza sona 'u cornu,
si scanta d' 'a sò umbra e nta sta valli
di Carlumagnu 'nvoca lu ritornu.

Cu vi lu dissi ca di st'Olifanti
nesci lu sonu di la mè valia?
'A virità vi dicu sull'istanti:
si Ganu è Cristu, Giuda è comu a mia.



E ora sonu no p' 'i palatini,
pistati di lu scettru a lu murtaru,
p' 'i turchi chianciu, mori e saracini
scannati 'i mia supra di n'artaru.



A milli a milli quann'era carusu
sti testi li tagghiai una pi una
bramiannu d'Angelica 'u pirtusu
e ora mancu Cristu mi pirduna.


Cu li ddu vrazza di la granni cruci
ddu spati fici longhi e mi scurdai
d' 'a paci, di l'amuri, di la luci
ca Cristu manna a tutti comu raj.


E ora comu Ulissi sugnu nuddu,
nuddu cu nenti, senz'acqua ne sali,
pi Diu iu sugnu fora di lu munnu,
pi Allah lu primu re d' 'i criminali.


A cu mi chiama eroi dicu: “Bastardu!”
Li veri eroi non hannu spata ed ermu,
Re Carlu a mia m'armau, lu Gattupardu,
di Roma capumafia e di Palermu.


“Non sugnu eroi”, gridati a li pirsuni,
“rifardu è Orlannu ammenzu all'autri lupi”.
Li veri eroi non hannu lu patruni,
havi a finiri st'opra di li pupi.



Ma quantu nn'ammazzai, vi ricurdati,
nta la me vita patri di famigghia,
iu cu Rinardu e tutti li cruciati
'n cavaddu 'a morti senza nudda brigghia?


Muntagni nni facevamu a ghisari,
di testi, pedi, jammi, petti e vrazza,
carni a la braci a ura di manciari,
li morti stisi poi pi matirazza.

S'arripigghiva poi cu letu visu,
lu cuntu vi lu fannu li pupara,
si vi scurdastu 'u numeru pricisu
Orlannu nni scannò deci migghiara.




E ora mancu trovu lu curaggiu
mi chiantu lu spatuni ntra li corna,
eccu l'eroi ca persi lu linguaggiu
com'un nutricu chianci cu non torna.


Iu ca fui sbirru non sugnu n'eroi,
schiavu di l'arma e schiavu d' 'a curuna,
ora m'addugnu ca e d'ora in poi
mi fazzu 'a cruci cu la menzaluna.


Curazza nira mia fatti pisanti,
scassami cori, cascia, spaddi e sternu,
'cchianati tutti morti c''u turbanti,
spincitimi nto funnu di l'Avernu.


Picchì comu non cridi a lu diunu
cu di ricchizza è saziu amici cari,
iu ca scannai li turchi ad unu ad unu
a mia da sulu non sacciu ammazzari.


Orlannu “Cristu armatu” mi chiamaru,
pilastru di la patria e di l'imperu,
ora ca staiu murennu vidu chiaru
na sula patria c'è, lu munnu 'nteru.


Faciti ca vincissi lu Sultanu
di tantu in tantu dintra stu teatrinu,
ma no pi tradimentu comu Ganu
ma cu la gloria di lu paladinu.


Cu stu suspiru abbrazzu a tutti forti,
puru Maumettu re di li cristiani,
la guerra è assai cchiù nira di la morti,
lu dissi Cristu re di li pagani.