PENTIMENTO D'ORLANDO
Versi e musica di Mauro Geraci
Non
servi a nenti la mè
Durlindana,
vogghiu l'infernu e non m'aiuta Diu,
sputu
lu sangu e 'a vita torna
'nchiana,
iu stissu sugnu lu nimicu miu.
Orlannu
sugnu, eroi di
Roncisvalli,
ca 'nveci mi s'ammazza sona
'u cornu,
si
scanta d' 'a sò
umbra e nta sta valli
di Carlumagnu 'nvoca lu
ritornu.
Cu
vi lu dissi ca di
st'Olifanti
nesci lu sonu di la mè
valia?
'A
virità vi dicu
sull'istanti:
si Ganu è Cristu,
Giuda è comu a mia.

E
ora sonu no p' 'i
palatini,
pistati di lu scettru a lu
murtaru,
p'
'i turchi chianciu, mori
e saracini
scannati 'i mia supra di
n'artaru.

A milli a milli quann'era
carusu
sti testi li tagghiai una pi
una
bramiannu
d'Angelica 'u
pirtusu
e ora mancu Cristu mi
pirduna.
Cu
li ddu vrazza di la
granni cruci
ddu spati fici longhi e mi
scurdai
d'
'a paci, di l'amuri, di
la luci
ca Cristu manna a tutti comu
raj.
E
ora comu Ulissi sugnu
nuddu,
nuddu cu nenti, senz'acqua
ne sali,
pi
Diu iu sugnu fora di lu
munnu,
pi Allah lu primu re d' 'i
criminali.
A
cu mi chiama eroi dicu:
“Bastardu!”
Li veri eroi non hannu spata
ed ermu,
Re
Carlu a mia m'armau, lu
Gattupardu,
di Roma capumafia e di
Palermu.
“Non
sugnu eroi”,
gridati a li pirsuni,
“rifardu è Orlannu
ammenzu all'autri lupi”.
Li
veri eroi non hannu lu
patruni,
havi a finiri st'opra di li
pupi.

Ma
quantu nn'ammazzai, vi
ricurdati,
nta la me vita patri di
famigghia,
iu
cu Rinardu e tutti li
cruciati
'n cavaddu 'a morti senza nudda
brigghia?
Muntagni
nni facevamu a
ghisari,
di testi, pedi, jammi, petti
e vrazza,
carni
a la braci a ura di
manciari,
li morti stisi poi pi
matirazza.
S'arripigghiva poi cu letu
visu,
lu cuntu vi lu fannu li
pupara,
si
vi scurdastu 'u numeru
pricisu
Orlannu nni scannò
deci migghiara.

E ora mancu trovu lu
curaggiu
mi chiantu lu spatuni ntra
li corna,
eccu
l'eroi ca persi lu
linguaggiu
com'un nutricu chianci cu
non torna.
Iu
ca fui sbirru non sugnu
n'eroi,
schiavu di l'arma e schiavu
d' 'a curuna,
ora
m'addugnu ca e d'ora in
poi
mi fazzu 'a cruci cu la
menzaluna.
Curazza
nira mia fatti
pisanti,
scassami cori, cascia,
spaddi e sternu,
'cchianati
tutti morti c''u
turbanti,
spincitimi nto funnu di
l'Avernu.
Picchì
comu non cridi
a lu diunu
cu di ricchizza è
saziu amici cari,
iu
ca scannai li turchi ad
unu ad unu
a mia da sulu non sacciu
ammazzari.
Orlannu
“Cristu armatu”
mi chiamaru,
pilastru di la patria e di
l'imperu,
ora
ca staiu murennu vidu
chiaru
na sula patria c'è,
lu munnu 'nteru.
Faciti
ca vincissi lu
Sultanu
di tantu in tantu dintra stu
teatrinu,
ma
no pi tradimentu comu
Ganu
ma cu la gloria di lu
paladinu.
Cu
stu suspiru abbrazzu a tutti forti,
puru Maumettu re di li cristiani,
la
guerra è assai cchiù nira di la morti,
lu dissi Cristu re di li
pagani.